Ce se vede pe un RMN de genunchi?
RMN-ul este o investigație non-invazivă și fără iradiere.
Cel mai bine este ca RMN-ul să fie făcut după ce medicul ortoped a examinat articulația dureroasă și are un diagnostic prezumtiv.
Medicul ortoped trimte pacientul la RMN și oferă indicații colegului său responsabil de imagistică despre ce crede că ar trebui să “caute”.
A face un RMN înaintea consultației poate însemna pierdere de timp prețios și bani pentru că investigația nu țintește problema pacientului sau medicul RMN-ist nu înțelege exact după ce să se uite deoarece sunt foarte multe elemente într-o articulație.
Aparatul RMN este un mare magnet. RMN-ul este o reconstrucție a genunchiului în funcție de cat de multe particule încarcate electromagetic are fiecare structură examinată.
Astfel, structurile care au mai multă apă în compoziție se “văd mai bine” la această investigație.
Ligamentul încrucișat anterior, ligamentul încrucișat posterior, ligamentul colateral intern și extern, cartilajul articular, tendoanele mușchilor și mușchii și osul în situația în care are edem osos sunt evaluate bine prin RMN.
Aspectul pe RMN al meniscului este similar cu al unei „garnituri de legătură” al țevilor
Aspectul RMN al ligamentului încrucișat anterior rupt este ca al unei „funii deșirate”
Inconvenientele sunt că RMN-ul are un preț ridicat, dar competiția a făcut ca prețurile să scadă puțin față de anii trecuți și timpul lung de investigație (20-30 minute) cu zgomot neplacut dar care poate fi atenuat cu căști, dopuri de urechi, etc.
Este foarte importantă colaborarea între un medic imagist și medicul ortoped. Deseori am fost puși în situația în care ceea ce dădea pacientului durere nu era descris pe hârtia rezultatului de interpretare.
Colaborarea a devenit mai ușoară deoarece de curând există medici care s-au specializat pe RMN-urile ortopedice de articulații și mușchi.
După părerea mea, RMN-ul este cea mai importantă unealtă de diagnosticare a patologiei ortopedice. Este însă mai puțin utilă în urmărirea vindecării leziunilor când examinarea clinică periodică și testările specifice sunt de mai mare valoare.
Cu o indicație judicioasă și o colaborare bună între medicii implicați RMN-ul poate fi numit standardul de aur în diagnosticarea patologiei ortopedice și cea a traumatologiei sportive.
