RMN-ul este o investigație non-invazivă și fără iradiere.
Cel mai bine este ca RMN-ul să fie făcut după ce medicul ortoped a examinat articulația dureroasă și are un diagnostic prezumtiv.
Medicul ortoped trimte pacientul la RMN și oferă indicații colegului său responsabil de imagistică despre ce crede că ar trebui să “caute”.
A face un RMN înaintea consultației poate însemna pierdere de timp prețios și bani pentru că investigația nu țintește problema pacientului sau medicul RMN-ist nu înțelege exact după ce să se uite deoarece sunt foarte multe elemente într-o articulație.
Aparatul RMN este un mare magnet. RMN-ul este o reconstrucție a genunchiului în funcție de cat de multe particule încarcate electromagetic are fiecare structură examinată.
Astfel, structurile care au mai multă apă în compoziție se “văd mai bine” la această investigație.
Ligamentul încrucișat anterior, ligamentul încrucișat posterior, ligamentul colateral intern și extern, cartilajul articular, tendoanele mușchilor și mușchii și osul în situația în care are edem osos sunt evaluate bine prin RMN.