1. OBSTETRICA

Planning familial

Majoritatea femeilor pot ramane insarcinate incepand cu varsta primei menstruatii, pana in jurul varstei de 50 de ani. Pe parcursul anilor fertili de dinainte de menopauza, cheia pentru evitarea unei sarcini nedorite este contraceptia – acesta ii permite unei femei sa aleaga momentul potrivit pentru a face un copil. Metodele contraceptive sunt foarte variante si alegerea celei potrivite trebuie sa tina cont de foarte multi factori. De aceea, analizarea corecta a tuturor optiunilor contraceptive trebuie facuta numai impreuna cu medicul specialist.

Urmarirea sarcinii

In cadrul cabinetului de Obstetrica – ginecologie, oferim un program complet de urmarire a sarcinii. Investigaţiile efectuate ofera informaţii valoroase despre starea de sanatate şi despre gradul de dezvoltare a fatului.

Dispunem de aparatura ultramoderna pentru stabilirea diagnosticului prenatal. Anomaliile şi complicaţiile ce pot surveni in timpul sarcinii pot fi, astfel, prevenite cu ajutorul ecografiei morfologice fetale, investigaţie esenţiala in urmarirea corecta a sarcinii.

Programul de urmarire a sarcinii cuprinde consultaţiile lunare, in cadrul carora se pot efectua şi ecografii de urmarire a creşterii şi bunastarii fetale. A doua etapa a acestui program se refera la analizele de luare in evidenţa. Aceste analize includ hemoleucograma, transaminaze, glicemie, calcemie Rh, grup sangvin sau sumar de urina.

Pentru trimestrul I de sarcina (11-14 saptamani) recomandam ecografia morfologica 3D sau 4D, urmata de triplu test genetic, opţional, daca cele anterioare au fost efectuate iar rezultatele au fost normale. O a doua ecografie 3D sau 4D se face in trimestrul II de sarcina moment in care se examineaza morfologic formarea normala a organelor fatului. Perioada ideala pentru depistarea anomaliilor fetale este intervalui intre 20 si 22 de saptamani. In saptamânile 32-34 se face o noua ecografie care evalueaza cresterea fetala.

Ecografia in obstetrica si ginecologie

Dotarea clinicii Medsport cu aparate performante pentru investigarea si diagnosticarea precoce a diverselor afectiuni ne ajuta sa crestem increderea si confortul pacientelor noastre. Efectuam investigatii complete de imagistica: ecografie abdomino – pelvina, transvaginala si ecografie san.

Ecografia este o metoda moderna si eficienta de investigare, neinvaziva, lipsita de efecte secundare, ce a revolutionat imagistica medicala si a adus un plus de certitudine in punerea unui diagnostic. Ecografia este astazi o metoda accesibila pe scara larga, prezenta in orice unitate sanitara, iar examenul ecografic face parte dintre investigatiile de rutina. Ecografia utilizeaza un fascicul de ultrasunete emis de sonda pe care medicul o misca pe corp, fascicul care strabate cu viteze diferite tesuturi diferite. In contact cu tesuturile si organele explorate, fascicolul emis este reflectat, recaptat de sonda si tradus cu ajutorul unui program in imagini afisate pe un monitor. Deoarece foloseste in explorarea organelor ultrasunete, ecografia nu produce practic nici un efect secundar, indiferent de organul analizat sau de durata examinarii. Este o metoda ieftina, neinvaziva, nedureroasa, nu este iradianta si este o metoda rapida – examenul ecografic dureaza 20 – 30 de minute si nu necesita o pregatire speciala a pacientului.

Ecografia abdominala este utila pentru examinarea organelor din abdomen si pelvis. Aproape orice organ abdominal sau pelvin poate beneficia de o examinare ecografica constand in observarea formei, dimensiunilor, structurii, raporturilor cu organele din jur. Pentru vizualizarea organelor pelvine (uter, ovare) este important ca examinarea sa se faca cu vezica urinara plina. Acest fapt permite o mai buna penetrare a ultrasunetelor precum si ridicarea intestinului subtire si obtinerea unor imagini mai clare. O alta recomandare ar fi sa sa nu se manace cu aproximativ sase ore inaintea ecografiei pentru a nu produce dilatarea intestinului sau gaze in colon, care pot impiedica vizualizarea corecta a unor organe. Informatiile care se pot obtine cu ecografia abdominala:

  • detectarea litiazei sau a inflamatiei colecistului;
  • determinarea gradului de afectare post-traumatica a ficatului, splinei, rinichilor;
  • afectiuni ale pancreasului (pancreatita, tumori);
  • determinarea gradului de incarcare grasa a ficatului;
  • evaluarea evolutiei post-transplant de rinichi;
  • prezenta de lichid in cavitatea abdominala;
  • evaluarea uterului, vizualizarea unui eventuale tumori;
  • ghidajul in timpul unei biopsii sau paracenteze;
  • detectarea, masurarea, monitorizarea anevrismului (dilatarii) aortei.

Examinarea pelvina este un examen fizic complet al organelor pelvine feminine, efectuata de catre un medic. Examinarea pelvina ajuta medicul sa evalueze dimensiunea si pozitia vaginului, uterului, cervixului, a trompelor uterine si a ovarelor. Aceasta examinare este o parte importanta a medicinii preventive si ajuta la diagosticarea precoce a cancerelor, infectiilor, bolilor transmise sexual si a altor probleme ale organelor sexuale.

Ecografia transvaginala este realizata cu ajutorul a unei sonde ecografice care se introduce in vagin, permitand vizualizarea organelor genitale interne si a unei sarcini incipiente.

Ecografia sanului este una dintre metodele cele mai eficiente pentru depistarea cancerului la san. Ecografia foloseste ultrasunete, adica unde sonore de frecventa inalta pentru diferentierea leziunilor solide de cele lichidiene, pentru detectia si evacuarea chisturilor si pentru examenul sanilor. Ecografia este recomandata si inainte de varsta de 35 de ani, spre deosebire de mamografie.

Colposcopia

Cancerul de col uterin este o problema majora de sanatate publica in Romania si una din principalele cauze de deces in randul populatiei feminine. Multe cazuri ar putea fi prevenite prin efectuarea de teste simple. Medicii ginecologi le utilizeaza pentru depistarea precoce a cancerului de col uterin dar si a altor afectiuni genitale. Descoperite la timp, pot fi tratate cu usurinta, evitandu-se astfel aparitia complicatiilor. Principalul mijloc de depistere precoce a cancerului de col uterin ar fi prezentare periodica la un control ginecologic de rutina. Datorita accesibilitatii colului uterin la un examen in primul rand cu ochiul liber, examinarea cu valvele este prima care atrage atentia asupra existentei unei leziuni.

Principalul test pentru depistarea precoce a cancerului de col uterin este examenul citovaginal Babes-Papanicolau. Testarea se incepe la varsta primelor contacte sexuale. Daca nu se constatata elemente patologice, se recomanda: doua teste la un an interval, apoi anual pana la 30 de ani; intre 30-60 de ani se face un test la 2 ani, iar dupa 60 de ani, femeile pot fi rechemate mai rar. Unul din cele mai infricosatoare momente din viata unei femei este acela cand medicul ii comunica un rezultat anormal al testului Papanicolau. Multe femei cred ca un rezultat anormal la testul Papanicolau inseamna cancer de col uterin. In realitate insa, majoritatea testelor anormale nu sunt cauzate de col, ci de inflamatii sau infectiii vaginale care trebuie tratate.

O metoda complementara testului Babes Papanicolau este examinarea colposcopica – vizualizarea colului uterin cu ajutorul unui microscop (colposcop), care lumineaza si mareste de 10-40 ori, ajutand medicul sa observe colul uterin mai clar. Pot fi efectuate fotografii sau inregistrari video ale procedurii. Colposcopia este indicata fie cand medicul detecteaza o posibila problema la nivelului colului, in urma unui test Papanicolaou anormal sau chiar in situatia unui Pap normal sau la indicatia medicului ginecolog (pacienta relateaza sangerari la contact sexual, se observa un col uterin care arata anormal in cursul examinarii vaginale, etc.).

Colposcopia este o metoda neinvaziva, usoara, care dureaza 10-15 minute. Nu este necesara o pregatire speciala anterioara colposcopiei, dar cu 24 ore inaintea procedurii, nu se utilizeaza tampoane interne, unguente vaginale, irigatii, contact sexual. Examenul citologic impreuna cu examinarea colposcopica si eventuala genotipare a virusului HPV asigura cea mai buna protectie impotriva cancerului de col uterin, un tip de cancer usor de prevenit.



Contraceptia

Majoritatea femeilor pot ramane insarcinate incepand cu varsta primei menstruatii, pana in jurul varstei de 50 de ani. Pe parcursul anilor fertili de dinainte de menopauza, cheia pentru evitarea unei sarcini nedorite este contraceptia – acesta ii permite unei femei sa aleaga momentul potrivit pentru a face un copil. Metodele contraceptive sunt foarte variante si alegerea celei potrivite trebuie sa tina cont de foarte multi factori. De aceea, analizarea corecta a tuturor optiunilor contraceptive trebuie facuta numai impreuna cu medicul specialist.

2. PATOLOGIA GINECOLOGICA

In cadrul cabinetului de Obstetrica – Ginecologie urmarim, prevenim si tratam atunci cand este cazul o larga varietate de afectiuni. Incurajam controlul ginecologic regulat, acesta avand un rol esential in preventie. Prin descoperirea la timp a unor afectiuni, este mult mai usoara obtinerea vindecarii lor si revenirea aparitiei de complicatii. Majoritatea femeilor se confrunta din cand in cand cu cu tulburari ale ciclului menstrual, disconfort sexual, infectii, folosesc metode de contraceptie nepotrivite, prezinta simptome datorate sarcinii care pot fii normale, dar pot reprezenta si semnul unei patologii asociate, pentru care tratamentul corespunzator permite o buna evolutie. Exista o paleta larga de afectiuni frecvente ale aparatului geital feminin, care necesita sfatul unui medic.

In practica ginecologica hemoragiile pot fi functionale, cit si simptom al unor boli. Hemoragiile disfunctionale apar mai frecvent la fete, in perioada de stabilire a ciclului menstrual sau la femeile adulte, in perioada de stabilire a menopauzei. Aparitia lor este datorata dezechilibrului dintre cei doi hormoni (estrogeni si progesteron) care influenteaza ciclul menstrual. La fetele foarte tinere ca si in perioada de premenopauza, existenta frecventa a ciclurior anovulatorii determina aparitia menstrelor neregulate (mai frecvente sau mai rare) precum si variatii ale fluxului menstrual. Ciclul menstrual normal (distanta dintre 2 menstruatii), variaza intre 23 si 32 de zile. Metroragiile (sangerarile in afara menstruatiei, fara legatura cu aceasta) sint provocate mai frecvent de procese inflamatoare sau de tumori ale uterului si ovarelor (fibroame uterine).

Menopauza (incetarea functiei ovarelor) nu se instaleaza brusc ci este precedata de o perioada care dureaza mai mult sau mai putin, numita premenopauza. In medie, aceasta dureaza 3 – 4 ani si include si cele 12 luni care urmeaza ultimei menstruatii. Premenopauza corespunde unei diminuari a productiei de hormoni sexuali feminini. In timpul acestei perioade, femeile se confrunta cu tulburari menstruale (menstruatii prea abundente sau minime, prea lungi sau prea scurte) si cu alte manifestari neplacute (sani durerosi, meteorism, insomnie, schimbari bruste de dispozitie, etc). Daca aceste manifestari nu sunt foarte grave, nu necesita un tratament specific. In schimb, pot exista situatii cand ele pot afecteaza grav calitatea vietii pacientei, si de aceea se recomanda consultarea medicului. Multe femei pot beneficia si de terapie de substitutie hormonala, pentru o perioada, mai ales femeile cu menopauza precoce.

Deasemenea, aceasta terapie de substitutie este recomandata femeilor care datorita altei patologii sufera interventii care necesita indepartarea ovarelor (chiste voluminoase, abcese tuboovariene, chiste dermoide bilateral).

Infectiile vaginale sunt cele mai frecvente afectiuni ale aparatului genital feminin. Tocmai de aceea este important ca fiecare femeie sa cunoasca acele cauze importante ce favorizeaza aparitia acestor infectii, cea mai frecventa dintre acestea fiind candidoza vaginala. Prevenirea aparitiei acestor infectii este esentiala pentru starea de sanatate a oricarui organism, asadar discutia cu un specialist este esentiala. Un tratament corect impune o examinare clinica, prelevarea de culturi din col, examen microscopic al secretiei vaginale si dupa identificarea agentului patogen tratare conform antibiogramei a ambilor parteneri (in majoritatea cazurilor).

Chistul ovarian este asemanator unui sac rotund cu pereti subtiri, plin cu lichid limpede, care se dezvolta in ovar ca parte a procesului normal de producere de ovule. Un folicul ovarian normal poate creste pana la 2-3 cm. in momentul in care se pregateste sa elibereze un ovul in abdomen (proces numit ovulatie). Cand un folicul ovarian nu elibereaza ovule, continua sa creasca, devenind mai mare decat normalul (chist ovarian functional). Un chist ovarian functional se poate forma si dupa ce ovulul a fost eliberat. In acest caz, chistul ovarian se inchide singur si se umple cu lichid. Acesta se numeste un chist luteal, apare mai ales cand apare o sarcina si permite ecolutia normala a acesteia in primele 2 – 3 luni. Chisturile ovariene functionale sunt cele mai obisnuite mariri de volum ale ovarelor la femei in perioada fertila. Ca majoritatea tipurilor de chisturi ovariene, chisturile functionale nu produc de obicei simptome si sunt observate la examinarile pelvine pentru prima data sau cu ocazia unei ecografii pentru alta afectiune. Un chist ovarian marit se poate rasuci, se poate rupe sau poate sangera, devenind foarte dureros. Majoritatea chisturilor functionale dispar singure in cateva luni si sunt inofensive dar numai consultul de specialitate poate face diferenta Tratamentul medicamentos este de electie, daca nu dispare sau daca dimensiunile sunt mari de la inceput, tratamentul este chirurgical.

Fibromul uterin mai este cunoscut si sub denumirea de leiomiom sau miom si este o formatiune (tumora) benigna, care de cele mai multe ori este depistat la o consultatie ginecologica obisnuita. Ca frecventa, se intilneste cam la 18 – 20% din populatia feminina, cu incidenta mai mare intre 35 si 50 de ani. Fibromul uterin poate fi localizat oriunde, in diferite portiuni ale uterului, si in diferite parti ale grosimii peretelui uterin. Fibromul poate aparea ca un singur nodul, sau ca noduli multipli polilobati, situatie numita polifibromatoza uterina. Fibromul este insotir frecvent de durere, sangerare tulburari de mictiune, sau este asimptomatic, descoperit cu ocazia unui control de rutina. Daca fibromul este mare, sau are simptomatologie asociata, se ia in discutie interventia chirurgicala. In apropierea menopauzei, daca nu este mare si nu este insoti de metroragii abundente, se prefera expectativa, intrucat scaderea secretiei de estrogeni la menopauza determina reducerea dimensiunilor

Posibilele semne ale cancerului uterin sunt nespecifice, si alte afectiuni putand determina o simptomatologie asemanatoare. Se impune consultul medical de specialitate daca apar urmatoarele simptome:

sangerare sau scurgeri nelegate de ciclul menstrualsangerare dupa menopauzamenstre la interval neregulat sau dupa contact sexualformatiune vaginalaurinare frecventa, dificiladispareunie (durere in timpul contactului sexual)durere pelvina accentuat sau caracter diferitsecretie vaginala apoasa subtire, alba sau rozpresiune pelvina crescuta, in special daca este asociata cu modificari la nivelul functiilor vezicii urinare si ale intestinului

Infectii anexiale – anexitele, inflamatii ale trompelor si ale ovarelor sunt numite si salpingo-ovarite sau metroanexite, deoarece de cele mai multe ori inflamatia intereseaza in grade diferite atat uterul, cat si trompele cu ovarele. Leziunile predominante sunt de obicei la nivelul trompei (salpinge), ovarul fiind mai rar si in mica masura atins de procesul inflamator. Leziunile anexiale sunt de obicei bilaterale, insa mai accentuate intr-o parte. Simptomatologia bolilor aparatului genital la femeie se caracterizeaza in formele acute prin dureri de abdomen si in durerea spatelui, febra, secretie vaginala abundenta sau pierderi de sange. Intensitatea durerilor este variabila: uneori sunt surde, alteori violente si exagerate de eforturi de urinare, de scaun etc. Insa numai medicul speciaist este in masura sa diagnosticheze si sa stabileasca tratamentul potrivit acestor afectiuni.

Adenomioza se manifesta tipic la femeile in jurul vârstei de 40 ani. Adenomioza coexista cu endometrioza şi fibromatoza uterina. Simptomele adenomiozei sunt dismenoreea (durerea la menstruaţie), dispareunia, dischezia (durerea la defecaţie), sângerarea uterina anormala (aciclica, neregulata). Semnele clinice ale adenomiozei sunt: uter moale şi dureros, in special in jurul menstruaţiei.

Endometrioza este prezenta de tesut endometrial in afara cavitatii uterine. Afectiunea este destul de frecventa, determinand dureri abdomino pelvine, mai ales la menstruatie, sterilitate, si extrem de rar complicatii din parte altor organe in cazul prezentei de leziuni endometriozice la distanta de aparatul genital (peritoneal, pulmonar-extrem de rar).[/vc_column_text][vc_column_text]In cadrul cabinetului de Obstetrica – Ginecologie urmarim, prevenim si tratam atunci cand este cazul o larga varietate de afectiuni. Incurajam controlul ginecologic regulat, acesta avand un rol esential in preventie. Prin descoperirea la timp a unor afectiuni, este mult mai usoara obtinerea vindecarii lor si revenirea aparitiei de complicatii. Majoritatea femeilor se confrunta din cand in cand cu cu tulburari ale ciclului menstrual, disconfort sexual, infectii, folosesc metode de contraceptie nepotrivite, prezinta simptome datorate sarcinii care pot fii normale, dar pot reprezenta si semnul unei patologii asociate, pentru care tratamentul corespunzator permite o buna evolutie. Exista o paleta larga de afectiuni frecvente ale aparatului geital feminin, care necesita sfatul unui medic.

In practica ginecologica hemoragiile pot fi functionale, cit si simptom al unor boli. Hemoragiile disfunctionale apar mai frecvent la fete, in perioada de stabilire a ciclului menstrual sau la femeile adulte, in perioada de stabilire a menopauzei. Aparitia lor este datorata dezechilibrului dintre cei doi hormoni (estrogeni si progesteron) care influenteaza ciclul menstrual. La fetele foarte tinere ca si in perioada de premenopauza, existenta frecventa a ciclurior anovulatorii determina aparitia menstrelor neregulate (mai frecvente sau mai rare) precum si variatii ale fluxului menstrual. Ciclul menstrual normal (distanta dintre 2 menstruatii), variaza intre 23 si 32 de zile. Metroragiile (sangerarile in afara menstruatiei, fara legatura cu aceasta) sint provocate mai frecvent de procese inflamatoare sau de tumori ale uterului si ovarelor (fibroame uterine).

Menopauza (incetarea functiei ovarelor) nu se instaleaza brusc ci este precedata de o perioada care dureaza mai mult sau mai putin, numita premenopauza. In medie, aceasta dureaza 3 – 4 ani si include si cele 12 luni care urmeaza ultimei menstruatii. Premenopauza corespunde unei diminuari a productiei de hormoni sexuali feminini. In timpul acestei perioade, femeile se confrunta cu tulburari menstruale (menstruatii prea abundente sau minime, prea lungi sau prea scurte) si cu alte manifestari neplacute (sani durerosi, meteorism, insomnie, schimbari bruste de dispozitie, etc). Daca aceste manifestari nu sunt foarte grave, nu necesita un tratament specific. In schimb, pot exista situatii cand ele pot afecteaza grav calitatea vietii pacientei, si de aceea se recomanda consultarea medicului. Multe femei pot beneficia si de terapie de substitutie hormonala, pentru o perioada, mai ales femeile cu menopauza precoce.

Deasemenea, aceasta terapie de substitutie este recomandata femeilor care datorita altei patologii sufera interventii care necesita indepartarea ovarelor (chiste voluminoase, abcese tuboovariene, chiste dermoide bilateral).

Infectiile vaginale sunt cele mai frecvente afectiuni ale aparatului genital feminin. Tocmai de aceea este important ca fiecare femeie sa cunoasca acele cauze importante ce favorizeaza aparitia acestor infectii, cea mai frecventa dintre acestea fiind candidoza vaginala. Prevenirea aparitiei acestor infectii este esentiala pentru starea de sanatate a oricarui organism, asadar discutia cu un specialist este esentiala. Un tratament corect impune o examinare clinica, prelevarea de culturi din col, examen microscopic al secretiei vaginale si dupa identificarea agentului patogen tratare conform antibiogramei a ambilor parteneri (in majoritatea cazurilor).

Chistul ovarian este asemanator unui sac rotund cu pereti subtiri, plin cu lichid limpede, care se dezvolta in ovar ca parte a procesului normal de producere de ovule. Un folicul ovarian normal poate creste pana la 2-3 cm. in momentul in care se pregateste sa elibereze un ovul in abdomen (proces numit ovulatie). Cand un folicul ovarian nu elibereaza ovule, continua sa creasca, devenind mai mare decat normalul (chist ovarian functional). Un chist ovarian functional se poate forma si dupa ce ovulul a fost eliberat. In acest caz, chistul ovarian se inchide singur si se umple cu lichid. Acesta se numeste un chist luteal, apare mai ales cand apare o sarcina si permite ecolutia normala a acesteia in primele 2 – 3 luni. Chisturile ovariene functionale sunt cele mai obisnuite mariri de volum ale ovarelor la femei in perioada fertila. Ca majoritatea tipurilor de chisturi ovariene, chisturile functionale nu produc de obicei simptome si sunt observate la examinarile pelvine pentru prima data sau cu ocazia unei ecografii pentru alta afectiune. Un chist ovarian marit se poate rasuci, se poate rupe sau poate sangera, devenind foarte dureros. Majoritatea chisturilor functionale dispar singure in cateva luni si sunt inofensive dar numai consultul de specialitate poate face diferenta Tratamentul medicamentos este de electie, daca nu dispare sau daca dimensiunile sunt mari de la inceput, tratamentul este chirurgical.

Fibromul uterin mai este cunoscut si sub denumirea de leiomiom sau miom si este o formatiune (tumora) benigna, care de cele mai multe ori este depistat la o consultatie ginecologica obisnuita. Ca frecventa, se intilneste cam la 18 – 20% din populatia feminina, cu incidenta mai mare intre 35 si 50 de ani. Fibromul uterin poate fi localizat oriunde, in diferite portiuni ale uterului, si in diferite parti ale grosimii peretelui uterin. Fibromul poate aparea ca un singur nodul, sau ca noduli multipli polilobati, situatie numita polifibromatoza uterina. Fibromul este insotir frecvent de durere, sangerare tulburari de mictiune, sau este asimptomatic, descoperit cu ocazia unui control de rutina. Daca fibromul este mare, sau are simptomatologie asociata, se ia in discutie interventia chirurgicala. In apropierea menopauzei, daca nu este mare si nu este insoti de metroragii abundente, se prefera expectativa, intrucat scaderea secretiei de estrogeni la menopauza determina reducerea dimensiunilor

Posibilele semne ale cancerului uterin sunt nespecifice, si alte afectiuni putand determina o simptomatologie asemanatoare. Se impune consultul medical de specialitate daca apar urmatoarele simptome:

sangerare sau scurgeri nelegate de ciclul menstrualsangerare dupa menopauzamenstre la interval neregulat sau dupa contact sexualformatiune vaginalaurinare frecventa, dificiladispareunie (durere in timpul contactului sexual)durere pelvina accentuat sau caracter diferitsecretie vaginala apoasa subtire, alba sau rozpresiune pelvina crescuta, in special daca este asociata cu modificari la nivelul functiilor vezicii urinare si ale intestinului

Infectii anexiale – anexitele, inflamatii ale trompelor si ale ovarelor sunt numite si salpingo-ovarite sau metroanexite, deoarece de cele mai multe ori inflamatia intereseaza in grade diferite atat uterul, cat si trompele cu ovarele. Leziunile predominante sunt de obicei la nivelul trompei (salpinge), ovarul fiind mai rar si in mica masura atins de procesul inflamator. Leziunile anexiale sunt de obicei bilaterale, insa mai accentuate intr-o parte. Simptomatologia bolilor aparatului genital la femeie se caracterizeaza in formele acute prin dureri de abdomen si in durerea spatelui, febra, secretie vaginala abundenta sau pierderi de sange. Intensitatea durerilor este variabila: uneori sunt surde, alteori violente si exagerate de eforturi de urinare, de scaun etc. Insa numai medicul speciaist este in masura sa diagnosticheze si sa stabileasca tratamentul potrivit acestor afectiuni.

Adenomioza se manifesta tipic la femeile in jurul vârstei de 40 ani. Adenomioza coexista cu endometrioza şi fibromatoza uterina. Simptomele adenomiozei sunt dismenoreea (durerea la menstruaţie), dispareunia, dischezia (durerea la defecaţie), sângerarea uterina anormala (aciclica, neregulata). Semnele clinice ale adenomiozei sunt: uter moale şi dureros, in special in jurul menstruaţiei.

Endometrioza este prezenta de tesut endometrial in afara cavitatii uterine. Afectiunea este destul de frecventa, determinand dureri abdomino pelvine, mai ales la menstruatie, sterilitate, si extrem de rar complicatii din parte altor organe in cazul prezentei de leziuni endometriozice la distanta de aparatul genital (peritoneal, pulmonar-extrem de rar).[/vc_column_text][vc_column_text]In cadrul cabinetului de Obstetrica – Ginecologie urmarim, prevenim si tratam atunci cand este cazul o larga varietate de afectiuni. Incurajam controlul ginecologic regulat, acesta avand un rol esential in preventie. Prin descoperirea la timp a unor afectiuni, este mult mai usoara obtinerea vindecarii lor si revenirea aparitiei de complicatii. Majoritatea femeilor se confrunta din cand in cand cu cu tulburari ale ciclului menstrual, disconfort sexual, infectii, folosesc metode de contraceptie nepotrivite, prezinta simptome datorate sarcinii care pot fii normale, dar pot reprezenta si semnul unei patologii asociate, pentru care tratamentul corespunzator permite o buna evolutie. Exista o paleta larga de afectiuni frecvente ale aparatului geital feminin, care necesita sfatul unui medic.

In practica ginecologica hemoragiile pot fi functionale, cit si simptom al unor boli. Hemoragiile disfunctionale apar mai frecvent la fete, in perioada de stabilire a ciclului menstrual sau la femeile adulte, in perioada de stabilire a menopauzei. Aparitia lor este datorata dezechilibrului dintre cei doi hormoni (estrogeni si progesteron) care influenteaza ciclul menstrual. La fetele foarte tinere ca si in perioada de premenopauza, existenta frecventa a ciclurior anovulatorii determina aparitia menstrelor neregulate (mai frecvente sau mai rare) precum si variatii ale fluxului menstrual. Ciclul menstrual normal (distanta dintre 2 menstruatii), variaza intre 23 si 32 de zile. Metroragiile (sangerarile in afara menstruatiei, fara legatura cu aceasta) sint provocate mai frecvent de procese inflamatoare sau de tumori ale uterului si ovarelor (fibroame uterine).

Menopauza (incetarea functiei ovarelor) nu se instaleaza brusc ci este precedata de o perioada care dureaza mai mult sau mai putin, numita premenopauza. In medie, aceasta dureaza 3 – 4 ani si include si cele 12 luni care urmeaza ultimei menstruatii. Premenopauza corespunde unei diminuari a productiei de hormoni sexuali feminini. In timpul acestei perioade, femeile se confrunta cu tulburari menstruale (menstruatii prea abundente sau minime, prea lungi sau prea scurte) si cu alte manifestari neplacute (sani durerosi, meteorism, insomnie, schimbari bruste de dispozitie, etc). Daca aceste manifestari nu sunt foarte grave, nu necesita un tratament specific. In schimb, pot exista situatii cand ele pot afecteaza grav calitatea vietii pacientei, si de aceea se recomanda consultarea medicului. Multe femei pot beneficia si de terapie de substitutie hormonala, pentru o perioada, mai ales femeile cu menopauza precoce.

Deasemenea, aceasta terapie de substitutie este recomandata femeilor care datorita altei patologii sufera interventii care necesita indepartarea ovarelor (chiste voluminoase, abcese tuboovariene, chiste dermoide bilateral).

Infectiile vaginale sunt cele mai frecvente afectiuni ale aparatului genital feminin. Tocmai de aceea este important ca fiecare femeie sa cunoasca acele cauze importante ce favorizeaza aparitia acestor infectii, cea mai frecventa dintre acestea fiind candidoza vaginala. Prevenirea aparitiei acestor infectii este esentiala pentru starea de sanatate a oricarui organism, asadar discutia cu un specialist este esentiala. Un tratament corect impune o examinare clinica, prelevarea de culturi din col, examen microscopic al secretiei vaginale si dupa identificarea agentului patogen tratare conform antibiogramei a ambilor parteneri (in majoritatea cazurilor).

Chistul ovarian este asemanator unui sac rotund cu pereti subtiri, plin cu lichid limpede, care se dezvolta in ovar ca parte a procesului normal de producere de ovule. Un folicul ovarian normal poate creste pana la 2-3 cm. in momentul in care se pregateste sa elibereze un ovul in abdomen (proces numit ovulatie). Cand un folicul ovarian nu elibereaza ovule, continua sa creasca, devenind mai mare decat normalul (chist ovarian functional). Un chist ovarian functional se poate forma si dupa ce ovulul a fost eliberat. In acest caz, chistul ovarian se inchide singur si se umple cu lichid. Acesta se numeste un chist luteal, apare mai ales cand apare o sarcina si permite ecolutia normala a acesteia in primele 2 – 3 luni. Chisturile ovariene functionale sunt cele mai obisnuite mariri de volum ale ovarelor la femei in perioada fertila. Ca majoritatea tipurilor de chisturi ovariene, chisturile functionale nu produc de obicei simptome si sunt observate la examinarile pelvine pentru prima data sau cu ocazia unei ecografii pentru alta afectiune. Un chist ovarian marit se poate rasuci, se poate rupe sau poate sangera, devenind foarte dureros. Majoritatea chisturilor functionale dispar singure in cateva luni si sunt inofensive dar numai consultul de specialitate poate face diferenta Tratamentul medicamentos este de electie, daca nu dispare sau daca dimensiunile sunt mari de la inceput, tratamentul este chirurgical.

Fibromul uterin mai este cunoscut si sub denumirea de leiomiom sau miom si este o formatiune (tumora) benigna, care de cele mai multe ori este depistat la o consultatie ginecologica obisnuita. Ca frecventa, se intilneste cam la 18 – 20% din populatia feminina, cu incidenta mai mare intre 35 si 50 de ani. Fibromul uterin poate fi localizat oriunde, in diferite portiuni ale uterului, si in diferite parti ale grosimii peretelui uterin. Fibromul poate aparea ca un singur nodul, sau ca noduli multipli polilobati, situatie numita polifibromatoza uterina. Fibromul este insotir frecvent de durere, sangerare tulburari de mictiune, sau este asimptomatic, descoperit cu ocazia unui control de rutina. Daca fibromul este mare, sau are simptomatologie asociata, se ia in discutie interventia chirurgicala. In apropierea menopauzei, daca nu este mare si nu este insoti de metroragii abundente, se prefera expectativa, intrucat scaderea secretiei de estrogeni la menopauza determina reducerea dimensiunilor

Posibilele semne ale cancerului uterin sunt nespecifice, si alte afectiuni putand determina o simptomatologie asemanatoare. Se impune consultul medical de specialitate daca apar urmatoarele simptome:

sangerare sau scurgeri nelegate de ciclul menstrualsangerare dupa menopauzamenstre la interval neregulat sau dupa contact sexualformatiune vaginalaurinare frecventa, dificiladispareunie (durere in timpul contactului sexual)durere pelvina accentuat sau caracter diferitsecretie vaginala apoasa subtire, alba sau rozpresiune pelvina crescuta, in special daca este asociata cu modificari la nivelul functiilor vezicii urinare si ale intestinului

Infectii anexiale – anexitele, inflamatii ale trompelor si ale ovarelor sunt numite si salpingo-ovarite sau metroanexite, deoarece de cele mai multe ori inflamatia intereseaza in grade diferite atat uterul, cat si trompele cu ovarele. Leziunile predominante sunt de obicei la nivelul trompei (salpinge), ovarul fiind mai rar si in mica masura atins de procesul inflamator. Leziunile anexiale sunt de obicei bilaterale, insa mai accentuate intr-o parte. Simptomatologia bolilor aparatului genital la femeie se caracterizeaza in formele acute prin dureri de abdomen si in durerea spatelui, febra, secretie vaginala abundenta sau pierderi de sange. Intensitatea durerilor este variabila: uneori sunt surde, alteori violente si exagerate de eforturi de urinare, de scaun etc. Insa numai medicul speciaist este in masura sa diagnosticheze si sa stabileasca tratamentul potrivit acestor afectiuni.

Adenomioza se manifesta tipic la femeile in jurul vârstei de 40 ani. Adenomioza coexista cu endometrioza şi fibromatoza uterina. Simptomele adenomiozei sunt dismenoreea (durerea la menstruaţie), dispareunia, dischezia (durerea la defecaţie), sângerarea uterina anormala (aciclica, neregulata). Semnele clinice ale adenomiozei sunt: uter moale şi dureros, in special in jurul menstruaţiei.

Endometrioza este prezenta de tesut endometrial in afara cavitatii uterine. Afectiunea este destul de frecventa, determinand dureri abdomino pelvine, mai ales la menstruatie, sterilitate, si extrem de rar complicatii din parte altor organe in cazul prezentei de leziuni endometriozice la distanta de aparatul genital (peritoneal, pulmonar-extrem de rar).